﻿Amanetul
                                                    
Nicolae Mărăcine își alungă supărat boii din pădure înspre câmp.
-Să vă fi mâncat lupii, când erați viței mici! – începu el să înjure.
	El era grozav de supărat pe amândouă dobitoace blânde și cuminți, cu toate că de almitrelea le păzea și le îngrijea ca pe ochii din cap. Când erau zile călduroase, Mărăcine își ținea boii în grajd, ca să nu-i  chinuiască muștele și țânțarii. Spre seară însă le ducea în câmp la iarbă, unde îi lăsa să pască pe răcoare până se săturau. Când se ziuă, el se sculă și-și vedea de treburi.
	De astă data însă a pățit-o cum se cade. Și uite ce a pățit:
	Într-o noapte, pe când boii ședeau întinși în câmp pe iarbă, Mărăcine nu putuse să adoarmă deloc. Dar mai târziu, când animalele au îneput să pască din nou, el a adormit ca mort. Boii tot păscând de-a lungul pădurii s-au dus până la un pârâu din apropiere și fiindcă nu prea cunoșteau codul penal, au trecut pârâul drept pe moșia lui State Bucluc, unde s-au apucat să pască cu multă poftă semănătura tineră.
	Păzitorii moșiei, observându-i au început să înjure sălbatic. Atunci Mărăcine s-a deșteptat și a alergat repede la locul cu pricina. Oamenii, fără vorbă multă, i-au luat amanet frumosul lui mintean. Norocul, că ei se mulțumi-se-ră numai cu atât.
	Din pricina asta, el își alungase boii în pădure și de acolo afară pe câmp. Era în stare să le rupă picioarele.
	Primele raze ale soarelui luminau înălțimile dealurilor, iar din sat răsunau tânguios sunetele clopotelor de la biserică.
	Țăranul, dezbrăcat până la cămașă, îi era rușine să se ducă așa în sat. El bănuia că în sat toți oamenii știau deja despre pățania lui, căci era obicei vechi în comuna aceea ca păzitorii, când amanetează pe cineva, să umble cu amanetul pe străzi și să înjure în gura mare.
	Bănuiala lui avea temei, căci abia ajuns în marginea satului, îl striga un tânăr glumeț.
-Vezi, minunea dracului, nene Mărăcine, boii se îngrașă din ce în ce și d-ta slăbești.	
                  Mai departe bețivul Răsturnilă îi zise clătinându-se:
-Ce  Dzeu Mărăcinică, tu te împărțești când vii acasă? Mai întâi îți vine minteanul și apoi tu. Ce-i asta?
                   Mărăcine supărat teribil răspunse:
-Mă, bețivule! Mai ai și tu nas să-ți bați joc de alții! Mie mi-au luat minteanul pentru o greșeală făcută de boii mei. Dar ție ți-au luat boii pentru greșeala ta! Despre asta nu spui nimic!
                      După aceea a sosit acasă. Nevasta îl aștepta în mijlocul curții.
- Credeam că s-a întâmplat cu tine ca omul acela, pe care l-au mâncat lupii, de n-au lăsat din el decât încălțămintele. Uite mai înainte îți văzui minteanul. Nu ți-e rușine. Ai și tu doi boi păcătoși și nu-i poți îngriji nici pe aceea, și toate noaptea dormi ca un buștean. Na!
- Nu mă mai zăpăci și tu! Ai înnebunit? Zise Mărăcine către nevastă-sa, care avea poftă de gâlceavă.

Sora Durma


Creşterea la amblele sexe: Din observaţiile făcute asupra la 3200 de persoane,  ȋntre 5 şi 21 de ani, s-au scos următoarele : lungimea capului este mai mică la fete in toată perioada creşterii; dar deosebirea de lungime variază mult. La fete cea mai mare lungime a capului este atinsă la către al 18-lea an; la băieti trebuie sa mergem până la al 13-lea . Capul fetelor este mai ingust decat al baietilor si largimea prezinta, ca si lungimea, perioade alternative de crestere si stare pe loc. La 17 ani fata are cea mai mare largime la fete, iar la baieti la 18 ani. Cat despre statura, baietii sunt mai mari de la 5 ani, dar de la al 7-lea la al 9-lea an, fetele si baietii au o crestere aproape egala , dupa care baieti iar le intrec timp de doi ani. Cate al doisprezecelea an fetele au talia mai mare si ele raman astfel pana la al 16-lea an; de aici baieti sunt superiori in mod definitiv. La femei talia parca nu prea creste dupa  17 ani, dar la baieti cresterea tine chiar si dupa 18 ani. In rezumat, femeile ating deplina lor dezvoltare inaintea barbatilor.Pentru toate masurile in afara de greutate, fetele isi sfarsesc dezvoltarea lor catre al 18-lea an.